Contact

Marius Cretu


Musca radacinilor

   Delia brassicae radicum

   MUSCA RĂDĂCINILOR

 

Descriere

Musculiţa este un dăunător răspândit în culturile de crucifere. Rapiţa de toamnă, precum și plantele de varză sunt atacate de larvele muştelor.

 

Denumire în latină:

 Delia radicum

 

Biologie

Această muscă se aseamănă cu cea de casă, însă este mai mică (cca. 5 până la 6 mm lungime) şi are mult păr. Muştele pot zbura şi pe distanţe mari, de câţiva kilometri, până la următoarea sursă de hrană, către care se orientează probabil după miros. Fiecare femelă poate depune aproximativ 100 până la 120 ouă.

Prima generaţie de muşte eclozează la mijlocul lui aprilie din pupele din sol. După aproximativ o săptămână, femela începe să depună ouă, adesea pe coletul plantelor gazde adecvate (rapiţă, varză, muştar de câmp, punguliţă, ridiche sălbatică şi alte plante crucifere). Câteva zile mai târziu apar tinerele larve şi încep să se hrănească în sol cu rădăcina plantei gazdă.

După cca. 3-4 săptămâni, larvele se împupă în sol, lângă planta gazdă. Din pupe se dezvoltă a doua generaţie, iar ciclul se repetă. Cea de-a treia generaţie apare, în funcţie de vremea anterioară, la sfârşitul lui august, însă poate fi activă chiar şi până în octombrie.

Larvele muştei rădăcinilor

Larvele alb-gălbui sunt lungi de până la 8 mm. Acestea nu au cap sau picioare. Capătul frontal este ascuţit şi are un cârlig negru în loc de gură. La capătul dorsal se află doi pori de respiraţie care arată precum nişte ochi (însă nu sunt ochi).

 

Pupele muştei rădăcinilor

După cca. 2-4 săptămâni, larvele primelor două generaţii se împupă la 5 cm adâncime în sol, iar a treia generaţie merge chiar până la 20 cm adâncime în sol pentru iernare. Pupele maronii au cca. 5-7 mm lungime. Adesea pupele se găsesc şi pe partea ieşită de rădăcină. Hibernarea celei de-a treia generaţii este cauzată de lungimea zilelor şi temperaturile scăzute. Din pupe eclozează în primăvară prima generaţie, când temperatura în sol a atins cca. 16 °C (înfloresc castanii) la 5 cm adâncime.

 

Daune

Larvele se hrănesc cu firele rădăcinii, rădăcina secundară şi rădăcina pivotantă a rapiţei de toamnă. O singură larvă poate fi tolerată. Mai multe larve la un loc pot cauza daune severe, ireparabile rădăcinii pivotante a rapiţei de toamnă. Rădăcina pivotantă este foarte limitată în funcţie şi adâncime. Plantele tinere sunt distruse chiar în toamnă de o infestare masivă şi timpurie, din cauza căreia pur şi simplu se usucă.

 

La plantele adulte se vede pregnant în toamnă lipsa de nutrienţi şi de apă, deoarece acestea cu greu mai pot fi obţinute cu ajutor rădăcinii. La aceste plante dezvoltarea se reduce semnificativ şi, în acest moment, pot chiar muri. Rezistenţa la iarnă este semnificativ redusă. În plus, leziunile sunt puncte de plecare pentru boli precum Phoma lingam sau Verticillium.

 

De îndată ce larvele se împupă în sol, rădăcina se poate vindeca, cel puțin parțial. La suprafaţa solului nu se poate stabili aproape deloc anvergura daunei. Cu o vreme favorabilă în toamnă, plantele extrem de afectate reacţionează la formarea rădăcinii secundare, care nu poate totuşi ajunge la aceeaşi adâncime, nici nu poate înlocui performanţa unei rădăcini pivotante intacte. Astfel de culturi de rapiţă sunt sensibile la factorii de stres, cum ar fi seceta.

 

Amploarea daunelor provocate rapiţei de toamnă de către musca rădăcinilor este dificil de evaluat. În cazul infestărilor minore în toamnă şi primăvară, daunele rămân în limite rezonabile, însă în cazul unei infestări masive în toamnă vor fi cu siguranță repercusiuni negative. Unele insuficienţe ale plantelor dintr-o cultură de altfel bună pot fi compensate fără probleme.

 

Daunele din toamnă sunt cauzate în general de larvele celei de-a treia generaţii. Chiar şi prima generaţie de muşte îşi depune ouăle pe colet sau în apropierea plantelor de rapiţă, iar larvele se hrănesc la fel ca în toamnă, cu rădăcina. În mai/iunie plantele de rapiţă sunt totuşi complet dezvoltate. Prin urmare, daunele din zona rădăcinii de cele mai multe ori nu sunt detectate sau observate, deoarece rădăcinile pivotante sănătoase şi puternice pot îndura fără mari probleme o infestare uşoară în primăvară.

 

 

 

Larve ale muştei rădăcinilor​

 

 

 

 

 

 

 

Daune provocate de musca rădăcinilor

 

 

 

 

Daune provocate de musca rădăcinilor

 

Pragul daunelor 

Nici un prag al daunelor cunoscut.

Dăunător

 

 

 

 

Musca rădăcinilor de rapiţă

 

 

 

 

Musca rădăcinilor de rapiţă

 

Combatere

Musca este foarte agilă şi nu poate fi atinsă aproape deloc prin stropirea cu insecticide. Larvele se află pe rădăcină, la 2-5 cm adâncime în sol, şi nu pot fi afectate de stropirea cu insecticide. Aşadar, momentan nu există o metodă chimică de combatere specifică acestora.

Din cauza modalităţilor de control chimice foarte limitate, trebuie consultate posibilităţile agricole intensificate de combatere a muştelor rădăcinilor. Printre acestea se numără prelucrarea mecanică a solului după cultura de rapiţă, data semănatului şi tratamentul semințelor.

 

Igiena agricolă reduce presiunea provocată de boli şi dăunători

Prelucrarea intensivă a solului după recolta de rapiţă reduce semnificativ eclozarea primei generaţii de muşte. Deoarece perioada pupelor este destul de superficială (în general maxim 5 cm), acestea pot fi decimate, cel puțin parțial, printr-o prelucrare a solului la suprafaţă. O prelucrare a solului mai în adâncime (cu plugul) ar duce la o reducere şi mai mare, însă nu ar mai ţine cont de principiile agricole igienice (paiele culturii anterioare de rapiţă nu se îngroapă adânc!). Cel mai bine e ca paiele rămase după seceratul culturii să se întindă peste câmp.

 

A se evita însămânţarea timpurie

Atunci când se seamănă rapiţa: cele mai mari plante vor fi cele mai afectate. Însămânţările timpurii sunt, aşadar, infectate mai puternic.

 

Acest lucru se datorează dezvoltării puternice a plantelor (sunt mai atractive), cât şi a cât de mult oferă primele culturi de rapiţă cerinţelor primei depuneri de ouă. Pe de altă parte, însămânţările târzii sunt adesea (dar nu întotdeauna) cel mai puţin infestate. Cu toate acestea, dacă în toamnă nu sunt condiţii favorabile de dezvoltare, ele nu dezvoltă suficientă rezistenţă la iarnă. Aşadar, şi din punctul actual de vedere al datei „normale” de însămânţare, ultima decadă a lunii august este cea mai bună alegere pentru a oferi o dezvoltare suficientă înainte de iarnă în caz de o infestare moderată.

 

Fără normă mică de semănat

Un număr mic de plante prezintă adesea un număr mai mare de larve pe rădăcină. Aşadar, se recomandă să se semene un număr minim de seminţe de 40-50 boabe germinabile/m2.

 

Sprijinirea dezvoltării folosind DMM

Se foloseşte cel mai puternic tratament de protejare fungicid TMTD + DMM, pentru ca plantele germinate să treacă pe cât se poate de sigur şi rapid prin cea mai periculoasă fază de germinare a plantelor până la stadiul de 4 frunze.

 

Hibrizii toleranţi au şi aici avantajele lor.


dauna 2.jpg
JPG-Download