Contact

Marius Cretu


Igiena agricola

IGIENA AGRICOLĂ: PREVENIREA DĂUNĂTORILOR ŞI BOLILOR​

Combaterea rapiţei sălbatice poate reduce dăunătorii şi bolile.​

 

 

 

 

Paie de rapiţă​

 

În regiuni unde rapiţa este foarte des cultivată, rotația culturilor este un factor sustenabil pentru o cultură de rapiţă de succes. Un management al rotaţiei culturilor prudent poate reduce infestarea rapiţei de toamnă cu boli şi dăunători.

Eliminarea completă a vechilor paie şi prelucrarea atentă a solului joacă un rol important. Aceste măsuri conduc la:

 

·       Întreruperea „podului verde”

·       Crearea condiţiilor optime de germinare pentru rapiţa sălbatică şi pentru buruieni/plante ierboase

·       Eliminarea materialelor infecţioase

·       Alterarea ciclului de reproducere al diverselor organisme dăunătoare

 

Combaterea rapiţei sălbatice

Rămăşiţele treieratului, 100 kg/ha până la 300 kg/ha – în unele cazuri până la 800 kg/ha, din rapiţa sălbatică sunt o practică comună. Acest lucru este un multiplu al cantităţii normale de semănat de rapiţă de toamnă. Cel mai înalt scop după treierarea rapiţei trebuie să fie dezvoltarea completă şi eliminarea ulterioară a rapiţei sălbatice, în decursul a patru săptămâni.

Reducerea dăunătorilor şi bolilor prin prelucrarea solului, stropire şi alegerea hibridului.

Cele mai bune rezultate de germinare se obţin fără prelucrarea paielor, dacă este suficientă umiditate (condens). Acest lucru se schimbă odată cu seceta! O prelucrare pe cât se poate de superficială cu solidificarea resturilor finale are avantaje clare.

Desconsiderarea acestor principii şi pregătirea ulterioară patului geminativ în profunzime duc la reapariţia vechilor lăstari în următorii ani. Toate seminţele care nu se află pe zona germinativă îşi induc o stare de latenţă şi pot rezista acolo până la 10 ani.

Mai mult, prin eliminarea paielor rămase de rapiţă şi a miriştei se reduc o mulţime de boli şi dăunători.