Contact

Marius Cretu


Mihaela Radu


Semanatul rapitei fara aratura

CULTIVAREA RAPITEI FARA PLUG​

 

Cultivarea rapiţei de toamnă fără plug  necesită multă pricepere din partea agricultorului din cauza forţei de germinare slabe a seminţelor mici de rapiță şi a sensiblităţii la barierele germinative mecanice – care, de exemplu, pot rezulta din cantităţi mari de paie.

 

 

 

 

 

Se recomandă să se realizeze experienţe de mulcire mai întâi cu ajutorul culturilor mai „insensibile” decât rapiţa de toamnă şi, în final, să se aplice metoda cu succes şi pe cultura de rapiţă. În special aici este bine să se ţină cont de cerinţele esenţiale de prelucrare redusă a solului. Deci trebuie neapărat evitat, de exemplu, patul vegetativ format din cultura premergătoare. Utilizarea unui dispersor de pleavă în timpul treieratului este obligatoriu pentru a preveni depozitarea plevei în linii restrânse în spatele suprafeţei cu sită.

Una din cauzele vegetaţiei slabe din toamnă poate fi deficienţa N, deoarece paiele întinse superficial leagă mai întâi azotul liber. Prin urmare, este necesară o fertilizare uniformă în cantitate de 30 până la 60 kg/ha N care ar trebui încorporată cu paiele pentru a susține accelerarea putrezirii.

Distribuirea în mod economic a fertilizanților este o precondiţie pentru o rentabilitate mare a culturii de rapiţă prelucrate fără plug. Scopul trebuie să fie acela de a reuşi o divizare a dozelor de aplicare reduse. Acest lucru este posibil doar când primul tur de prelucrare a solului este pe cât se poate de superficial (3 până la 5 cm).

În cazul primei arături a solului ar trebui luate în considerare următoarele aspecte:

 

 

 

 

 

 

O prelucrare superficială a solului chiar după recoltarea culturii premergătoare întrerupe capilaritatea şi opreşte, astfel, evaporarea neproductivă a apei din sol. În unele zone secetoase vara,  ar fi de preferat să nu se facă o afânare profundă pentru a obţine o creştere a apei capilare. Deoarece rapiţa de toamnă se numără printre speciile de seminţe mici, însă cu putere de germinare scăzută, nu trebuie împiedicată perforarea plantuțelor cu particule de paie rămase sau prin colmatarea suprafeţei solului.

În funcţie de perioadele de timp disponibile între recoltarea culturii premergătoare şi semănatul rapiţei, există 4 metode diferite:

Metoda pentru culturile premergătoare timpurii, cu perioada de timp între recoltat și semănat de cca. 30 zile, include o prelucrare a solului intensivă, multiplă, cu scopul de a încorpora paiele în adâncime. Se obţine o fertilizare cu paie bună dacă se stabileşte o adâncime de cca. 1,5 cm pentru o cantitate de paie uscate de o tonă. Dacă perioada de timp este mai scurtă, ar trebui să fie suficiente mai puţine operaţiuni, însă riscul producţiei agricole creşte puţin.

În cazul culturilor premergătoare târzii şi în zonele unde se treieră târziu, respectiv se seamănă devreme (perioadă de timp între recoltat și semănat de 10 până la 14 zile), sunt necesare, de asemenea, o putere mare de secerat-treierat şi o mărunțire intensivă a paielor. Acest lucru se obţine prin „secerarea-treierarea” vioaie a câmpurilor de dimensiuni mari şi prin o a doua etapă de lucru ulterioară de re-mărunţire a mulcilor cu ajutorul unui tocător de paie special. Temporar se poate ara la o adâncime de 10 până la 15 cm cu ajutorul unui combinator-cultivator mixt puternic.

Alternativ se poate face şi o însămânţare directă – mai ales în perioade mai scurte de 7-10 zile. Acest lucru va avea succes şi va fi supus la riscuri mici doar dacă sunt eliminate de pe teren resturile culturii premergătoare.

O altă modalitate, pusă totuşi cu greu în practică la timp şi cu risc crescut în principiu, necesită „însămânţare înainte de recoltare“ (însămânţarea împrăştiată a rapiţei cu un utilaj de împrăştiere a seminţelor) peste grâul existent. În plus, a fost dezvoltată o tehnică prin care seminţele de rapiţă să fie aduse la unitatea de tăiere a combinei („semănătură secerată-treierată“). Pentru asta paiele trebuie secerate pe cât se poate de scurt, iar împrăştierea uniformă a paielor, fără suprapuneri şi fără brazde formate, este o condiţie absolută pentru creşterea câmpului de rapiţă. După apariţie, plantele au tendinţa să-şi ridice coletul devreme, astfel încât, de cele mai multe ori, utilizarea timpurie a produselor Folicur/Caramba pentru sporirea rezistenţei la iarnă este vitală. În cazul ambelor metode există puţine posibilităţi de combatere a buruienilor, deoarece paiele de pe suprafaţa solului nu permit produselor standard să-şi facă efectul la sol. Cu toate acestea, este de aşteptat, din cauza stimulării stopate a germinării seminţelor de buruieni şi din cauza stratului de paie, să apară semnificativ mai puţine buruieni. Ambele metode determină o reducere mare a costurilor de producţie, astfel că se poate accepta o producție de rapiţă mai mică cu cca. 500-600 kg/ha. Totuşi, este recomandat să se realizeze pregătirea patului germinativ așa cum știm dacă este posibil.

Perioada de timp dintre recoltatul culturii premergătoare şi însămânţarea rapiţei determină această acțiune. Cu cât este mai mică perioada de putrezire a paielor, respectiv de „fertilizare cu paie“, cu atât mai mare este riscul de a scădea producţia. Nu este inevitabilă o uşoară scădere a producției rapiţei de toamnă, însă este acceptabil dacă luăm în considerare costurile semnificativ mai reduse faţă de folosirea plugului.

Rezumat: Interdependenţele complexe reprezintă cele mai mari probleme când vine vorba de arat fără plug şi implică, în primul rând, riscul de erori de calcul în faza iniţială. Prin urmare, deciziile greşite au rezultate care afectează de multe ori grav şi pe termen lung semănatul direct sau în mulci. Există numeroase exemple, fermieri, care lucrează fără plug deja de câţiva ani, dovedesc totuşi că sistemele sunt controlabile şi pot fi implementate cu succes dacă există o bună bază de cunoştinţe agricole despre plante.

În cele din urmă, succesul depinde preponderent de calificarea, motivaţia şi flexibilitatea fermierului.


paie.jpg
JPG-Download