Puricii cruciferelor

Descriere

Dacă se renuntă la stropirea rapiţei cu insecticide, puricele cruciferelor necesită o atenţie sporită pentru a preveni posibilele daune.

Ţinerea sub control a puricelui cruciferelor

Denumire în latină:

Psylliodes chrysocephala

Biologie:

Gândacul are cca. 3-4,5 mm mărime, iar carcasa aripilor este negru-albăstruie şi lucioasă. Însă se pot întâlni şi unii maronii. De remarcat sunt picioarele puternice cu care sare. Larva care atinge până la 7 mm este de o culoare alb murdar, are capul maro închis şi trei perechi de picioare. Depunerea ouălor, eclozarea larvelor şi hrănirea larvelor se pot întinde chiar şi până în primăvară dacă iernile sunt calde. În final, larvele se împupă în sol, iar în iunie/iulie eclozează o nouă generaţie.

După hrănirea până la maturizare, puricii tineri  se mută de cele mai multe ori într-o tabără de vară, de ex. păduri sau arbuşti, unde este mai răcoare şi mai umed. De acolo migrează în grupuri în noile semănături la temperaturi de 16 până la 20 °C. Acest lucru se poate extinde până la sfârşitul lui octombrie în cazul culturilor de rapiţă. Puricele de pământ al rapiţei are o singură generaţie pe an. Infestarea din toamna anterioară ca prim indiciu al posibilului potenţial pericol în 2014 a fost slabă, însă în primăvară s-au putut observa local, pe unele tarlale, numeroase larve din cauza iernii blânde.

Daune:

Gândacul în sine produce găuri de hrănire în frunzele fragede. Deteriorarea se produce doar în cazul unei hrăniri intense în faza de tineret. Cu toate acestea, câteva găuri de hrănire la plantele mai mari sunt inofensive. Daunele mai mari sunt provocate de activitatea de hrănire a larvelor din peţiolul plantelor, din mijlocul şi din tulpinile plantelor tinere. Acestea produc punte de intrare pentru boli şi diminuează rezistenţa la iernare. Sunt posibile pierderi totale, însă destul de rar.

Momentul stabilirii infestării

Controlul larvelor toamna târziu/în primăvară: mai mult de 3 larve pe plantă la o cultură slabă şi mai mult de 5 larve pe plantă la o cultură bună. Pentru controlul infestării ar trebui stabilit dacă la marginea pădurilor există o infestare cu larve, astfel pot fi cuprinse chiar şi suficiente larve tinere cu o metodă piretroid. Prin urmare, în practică, dacă nu există o infestare acută, este de preferat o dată târzie a tratamentului, la mijlocul/finalul lui octombrie sau chiar mai târziu, deoarece la această dată au migrat toţi puricii sau, dacă este cazul, pot fi capturate primele larve existente.

Daună

Daune provocate de larvele de purice

Gaură de hrănire la frunzele tinere de rapiţă

Larve de purice

Pragul infestării

Fără tratamentul de protecţie cu insecticid, în noua cultura trebuie urmărite posibilele găuri de hrănire încă de la apariţie. Cu cât rapiţa este mai mică, cu atât mai mare este riscul. Dacă este distrusă mai mult de 10% din suprafaţa frunzelor, ar trebui să aibă loc o combatere cu piretroizi aprobaţi.

Controlul mugurilor galbeni, oferă o perspectivă asupra cursului migrării şi dezvoltării. Se face un tratament cu piretroid dacă în decursul a 3 săptămâni se găsesc mai mult de 50 gândaci/mugure galben. Atenţie, această valoare este valabilă pentru mugurii unghiulari „bătrâni”, mugurii noi sunt de regulă rotunzi şi mai mici. Aşadar, este nevoie şi de puţină intuiţie pentru a decide dacă se administrează tratamentul. Valabil atât pentru hrănirea cu frunze, cât şi pentru controlul mugurilor galbeni: dacă presiunea infestării este sub pragul daunelor, atunci în nici un caz nu se face un tratament profilactic. Fiecare stropire inutilă accelerează această dezvoltare.

Dăunător

Puricii cruciferelor

Puricii cruciferelor

Combatere

Posibilităţi şi date de combatere: Dacă există puricii cruciferelor în cultura de rapiţă sau în paiele de rapiţă rămase de la altă cultură, populaţia de purici poate fi cel puţin decimată prin prelucrarea mecanică a paielor şi, astfel, se face o primă contribuţie la igiena agricolă. Deoarece gândacii se ascund în pleavă sau în bulgări de pământ.

Rezultatele experimentale recente arată că o dată timpurie de însămânţare este mult mai afectată. De aceea, însămânţările timpurii sunt de evitat. Acest lucru reduce atât numărul plantelor afectate, cât şi numărul de larve/plantă. Pe de altă parte, rapiţa are nevoie de o dezvoltare bună înainte de iarnă. Prin urmare, un termen de însămânţare normal/optim îndelungat reprezintă cel mai sigur compromis. În culturile rare s-au putut numără tendenţial mai multe larve de purici pe plante, astfel încât desimea seminţelor ar trebui să fie de cel puţin 40 boabe germinative/m2.