Noile varietăți prezintă o eficiență mai bună a azotului
Noile varietăți prezintă o eficiență mai bună a azotului
La fel ca în Germania, în multe țări europene, legislația privind fertilizarea este revizuită și astfel trebuie aplicate cantități mai mici de azot decât înainte. Aceasta face presiune și asupra ameliorării pentru a furniza fermierilor hibrizi care reacționează pozitiv la îngrășământul cu azot. Studiile din ultimii ani arată că ameliorarea a fost pregătită și că noii hibrizi sunt cheia pentru o mai mare eficiență a azotului.
În Germania, Ordonanța pentru Îngrășăminte 2020, modificată, prevede un plafon de 80% impus din necesarul mediu de azot pentru fermă. Pentru rapița cu un potențial de producție de 4 t / ha și o necesitate de azot de 200 kg / ha, ceea ce înseamnă o rată de aplicare de doar 160 kg / ha de azot ar fi permisă în conformitate cu aceste noi dispoziții. După deducerea nivelului natural al azotului mineral al solului, cantitatea de azot care poate fi încă aplicată este de aproximativ 120-140 kg – să nu uitam că aplicările din toamnă de îngrășământ trebuie acum incluse în calcularea cantității de azot disponibil pentru culturi. Acest scenariu a fost deja simulat în studiile derulate de Deutsche Saatveredelung AG (DSV) în ultimii trei ani. La patru platforme de testare din Germania și Europa, aporturile de azot au fost limitate la doar 60% din ratele normale pentru regiunea respectivă, ceea ce s-a tradus în medie în aprox. 120 kg N / ha.
Astfel, au fost obținute următoarele rezultate:
1. Hibrizii noi, cu un randament ridicat, prezintă o eficiență mai bună a azotului decât hibrizii mai vechi. Varietățile care dau randament în mod constant în condiții climatice variate și pentru o durată de mai mulți ani, asigură cea mai bună eficiență de azot. Acestea sunt, în general, varietățile mai recente, care au fost selectate pentru a îmbunătăți performanțele în condițiile actuale, datorită îmbunătățirii toleranței la boli sau a toleranței mai mari la secetă, care la rândul său se datorează în mare parte unei creșteri mai bune a rădăcinilor. În studiile DSV, s-a constatat că noii hibrizi prezintă o eficiență a azotului cu aproximativ 20% mai mare decât varietățile standard mai vechi. Rezultate similare au fost obținute în studiile științifice detaliate realizate de grupul de cercetare condus de Dr. Andreas Stahl de la Universitatea Justus Liebig Gieße. Aceste studii au arătat noile varietăți necesita cu până la 28% mai puțin azot decât varietățile mai vechi pentru a produce o tona de ulei de rapița.
2. Rapița produce mai mult ulei ca să compenseze aporturile mai mici de azot.
Testările DSV au arătat, de asemenea, că randamentele medii anuale au scăzut cu 0,25 t / h că urmare a regimului de îngrășământ de 60%, în timp ce conținutul de ulei a crescut cu 0,7%. Ceea ce înseamnă că în viitor vă fi și mai important să se ia în considerare conținutul de ulei atunci când se selectează un hibrid de rapiță. Un nivel de ulei mai mare cu 1% adaugă o primă de 0,56 € la prețul rapiței, astfel încât randamentele mai mici pot fi compensate de conținutul mai mare de ulei. De câțiva ani încoace, Universitatea Poznan din Polonia desfășoară un proces de fertilizare cu azot în colaborare cu RAPOOL Polska (o alianță a amelioratorilor de rapiță polonezi). Tot aici, chiar și fară a ține cont de conținutul de ulei, s-a dovedit că 120 kg N / ha a fost cel mai economic regim de aport de azot, în timp ce nivelurile mai mari (180 kg, 240 kg) au produs doar creșteri ușoare ale randamentului, dar au fost asociate cu costuri mai mari. Acest lucru a fost evident mai ales în anii cu secetele prelungite din primăvara-începutul verii, când potențialul de producție al rapiței nu poate fi exploatat în totalitate, iar al doilea aport de azot vine prea tărziu pentru a fi pe deplin eficient.
3. Cu cât este mai mic potențialul de randament al terenului, cu atât diferențele de randament sunt mai mici după reducerea aportului de azot. O altă concluzie care trebuie extrasă din studiile efectuate în ultimii ani este aceea că aporturile mai mici de azot să reducă randamentele cu doar 0,1 t / ha sau chiar mai puțin pe suprafețele care produc culturi mai mici de 4,5 t / ha. Cu toate acestea, pe suprafețele cu randament ridicat care produc peste 5,0 t / ha, randamentele au variat cu mai mult de 0,3 și, în unele cazuri, cu 0,4 t / ha, în funcție de regimul de îngrășăminte. Deci, calculând că rapița produce în mod realist 4 t / ha în condițiile actuale (randamentul mediu în Germania anul trecut a fost de 3,3 t / ha), ratele de aplicare a azotului pentru noii hibrizi ar trebui să se încadreze între 120 kg / ha și 140 kg / ha și să fie încă satisfăcător. Momentul aplicării îngrășământului este totuși esențial. Începând cu mijlocul lunii februarie, odată cu creșterea tulpinii, cea mai mare parte a aportului de îngrășăminte ar trebui să fie disponibilă până la jumătatea lunii martie. Ceea ce înseamnă că îngrășământul trebuie aplicat în timp util când primăvara începe mai devreme.
În concluzie, se poate spune că fertilizarea cu azot nu este în prezent factorul limitativ în producția de rapiță. Ce este cel mai important este un sol bogat în nutrienți și structura, precum și suficiente precipitații. Apoi, plantele pot produce rădăcini puternice care sunt capabile să extragă apa și nutrienți din orizonturile mai adânci ale solului în perioadele secetoase. Cu nivelurile de aport de azot limitate, este de asemenea necesar să ne gândim la încorporarea covoarelor vegetale, subinsamantarea și introducerea leguminoaselor în rotația culturii, că supliment de nutrienți pentru sol și înlocuitor al îngrășământului cu azot.